Când vorbim de dezvoltarea relației, cel mai important indicator constă în implicarea emoțională în relație, astfel încât să fie asigurate două condiții:

• Spațiul relațional (comunicarea și intimitatea emoțională dintre parteneri);
• Spațiul personal al fiecărui partener (libertatea de a devenire a fiecăruia)

Când spațiul relațional este prea important, atunci se ajunge la fuziune, la lipsa granițelor și la sărăcirea libertății personale.

Când libertatea este prea mult cerută, luată, apare pericolul de separare, de distanțare și dizolvare a relației. (Cele mai multe relații de cuplu sau de prietenie, uneori și cele dintre adolescenți și părinți, se împotmolesc aici).

”A contribui la crearea relației” înseamnă ”a contribui la menținerea acestui echilibru”, astfel încât să prevenim (atât cât se poate) frustrările legate de libertatea fiecăruia, dar să asigurăm vitalitate și relației. Complicat? Puțin cam teoretic și abstract? J

Mai metaforic exprimat, contribuirea la ”mersul” unei relații este aidoma dansului împreună: fiecare aduce mișcarea sa, fiecare face efortul de a rămâne conectat, dar mai ales de a se mișca în acord cu ritmul, amplitudinea, frecvența etc. mișcărilor partenerului.

Articolul Dansezi cu mine? Melodia nu s-a terminat… apare prima dată în Cabinet Psihoterapie Iuliana Balan.