Copiii au nevoie de disciplină și de afecțiune

Un copil bine crescut este deopotrivă disciplinat și iubit de către părinții săi.

Unii părinți însă evită să își disciplineze copiii. Atunci când părintele resimte o teamă în a-și disciplina copilul, comportamentele nepotrivite ale copiilor vor crea consecințe neplăcute atât pentru părinte, cât mai ales pentru copil.

Haideți să vedem care sunt motivele din cauza cărora unii părinți nu își disciplinează copiii …

Părintele fără speranță. Acest tip de părinte are sentimentul că fiul/fiica său/sa este incapabil(ă) să se schimbe și, din acest motiv, se va comporta întotdeauna rău. Pur și simplu renunță să mai facă ceva în privința schimbării comportamentelor dezadaptative ale copilului.

Părintele evitant. Acest tip de părinți evită orice confruntare cu copilul. Ei chiar se așteaptă ca fiul/fiica lor să nu îi asculte și copilul sesizează acest aspect. Uneori acest tip de părinte se teme să nu piardă afecțiunea copilului dacă îi adresează tot felul de cereri.

Părintele lipsit de energie. Acest tip de părinte pur și simplu nu pare capabil să-și adune toată energia necesară pentru a putea ține pasul cu un copil activ sau obraznic. Se poate întâmpla să fie vorba de un părinte singur care are mai multe joburi pentru a-și putea întreține copilul. Din aceste considerente părintele de acest tip poate să traverseze episoade depresive temporare sau cronice.

Părintele vinovat. Acest tip de părinte se autoînvinovățește pentru problemele copilului și se simte deosebit de vinovat când încearcă să își disciplineze copilul. Ajunge astfel să fie permisiv și pasiv.

Părintele furios. Mulți părinți devin deosebit de furioși sau dificili de fiecare dată când sunt nevoiți să își disciplineze copilul. Ca o consecință a furiei, pur și simplu ajung să ignore comportamentul dezadaptativ al copilului.

Părintele ”obstrucționat”. Se poate întâmpla ca unul din  părinți să fie împiedicat de celălalt în încercarea de a-și disciplina copilul. În alte situații, pot să intervină în disciplinarea copilului dvs. prieteni sau rude.

Părintele împovărat. Problemele conjugale, cale de natură financiară sau alte situații dificile de viață pot să apese uneori destul de puternic pe umerii unui părinte. De multe ori, un astfel de părinte nu dispune de suficientă energie, timp sau motivație ca să își ajute copilul.

Părinții ar trebui să ia în calcul un ajutor profesionist în cazul în care copilul este :

-constant nefericit;

-are dificultăți semnificative de adaptare la mediul școlar, la grupul de copii de aceeași vârstă sau la ceilalți membri ai familiei.

Sau când copilul:

-vă cauzează dvs. și celorlalți membrii ai familiei un distres major;

-pare că are un comportament scăpat de sub control și nimic nu funcționează;

-dacă devine violent atunci când încercați să îl disciplinați.

Nu uitați că un copil ”bine crescut” din punct de vedere personal, dar și social se simte bine atât în pielea sa, cât și în compania celor din jur. Simte că ”eu sunt în regulă”, dar și că ”cei din jurul meu sunt în regulă”.

 

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
WhatsApp
Email

Articole

Trimite un mesaj

Suna acum!
Adresa