Intimitatea in cuplu

Intimitatea in cuplu - Cabinet Psihoterapie Iuliana Balan. Abilitatea de a vedea binele, Îngrijirea, Îngrijirea

De multe ori, cuplurile care apelează la serviciile psihologului, se plâng ca au pierdut ceva foarte important, si anume intimitatea.

La suprafață, ceea ce expun cuplurile sunt temele majore care aparent devin nucleul in jurul cărora se disputa problemele de cuplu (îngrijirea copiilor, familia de origine, socrii, banii, viața sexuala, sarcinile cotidiene, petrecerea timpului liber etc.). In realitatea, ceea ce se revendica este intimitatea pierduta.

Dar ce este intimitatea?

L’Abate (1977) a identificat componentele intimității:

  1. Abilitatea de a vedea binele

Fiecare partener ar trebui să poată vedea binele atât în ​​sine, cât și în celălalt. Fiecare ar trebui să fie capabil să spună ce este bun în sine și să exprime ceea ce îi place la celălalt. aceasta ar implica afirmații de afirmare, apreciere și afecțiune. Ne referim la această triadă drept cei trei A și sugerăm cuplurilor să o practice zilnic. Declarațiile de afirmare sunt de natură „te plac”. Aceste afirmații afirmă valoarea celeilalte persoane. Declarațiile de apreciere se referă la ceea ce face cealaltă persoană. Când cealaltă persoană face ceva care îi place, ar trebui notat verbal. Al treilea este Afecțiunea. Atingerea, ținerea în brațe, sărutul și declarațiile verbale de afecțiune sunt de asemenea importante.

  1. Îngrijirea

Este important sa avem o atitudine grijulie față de sine și față de celălalt. Grija poate fi manifestată în multe moduri, așa cum este definita de cuplu. Este esențial să fii preocupat de bunăstarea, viața și sentimentele celuilalt pe o bază consecventă și de încredere. Este important ca persoana care arata grija sa ii ofere celuilalt ceea ce ea sau el definește ca fiind îngrijirea.

  1. Îngrijirea

Un cuplu este un sistem social încorporat în alte sisteme sociale. Multe forțe afectează cuplul, cum ar fi munca, socrii și copiii. cuplul trebuie să protejeze integritatea relației lor prin trasarea granițelor în jurul acesteia. De asemenea, trebuie să-și acorde unul altuia timpul necesar pentru a fi un cuplu.

  1. Abilitatea de a face plăcute împreună

Plăcerea se referă la a-ți oferi plăcere și a împărtăși plăcerea cu partenerul. În societatea noastră, mulți oameni au fost învățați că plăcerea nu este un scop în sine și nici măcar dezirabil. Acești indivizi au fost instruiți să creadă că performanța este importantă. Accentul este pus pe a face, a realiza și pe competiție. Această nevoie de a performa pentru a câștiga aprobarea și dragostea trebuie examinată și trebuie promovată o atitudine sănătoasă care să o înlocuiască. Această nouă atitudine ar trebui să implice învățarea de a-ți oferi plăcere, pentru a o împărtăși apoi cu partenerul. Cuplurile pot fi încurajate să negocieze activități de care ambii se bucură doar in scopul plăcerii. O parte a acestui proces presupune, de asemenea, ca fiecare partener să-și asume o anumită responsabilitate pentru inițierea unor activități plăcute.

  1. Responsabilitatea

Atunci când apar probleme într-o relație, există tendința de a nega responsabilitatea personală prin externalizarea vinovăției asupra partenerului. Într-o relație intimă, fiecare partener trebuie să-și asume responsabilitatea pentru rolul său. Interdependența sănătoasă se bazează pe responsabilitatea personală, nu pe un partener care ia toată vina sau pe un partener care dă toată vina.

  1. Împărtășirea durerii

      Relațiile nesănătoase sunt adesea caracterizate de un nivel intens de furie. În astfel de cazuri, singurul sentiment exprimat sau care iese în evidență pare să fie furia. În aceste relații, toate sentimentele de bază au fost îngropate de furie. Aceste sentimente îngropate pot include rănire, depresie, resentimente, frustrare, vinovăție, remușcări și așa mai departe. Rănirea este mai ales predispusă să fie îngropată, deoarece este văzută ca o slăbiciune. Când furia este folosită pentru a acoperi alte sentimente, exprimarea și rezolvarea problemelor de bază sunt imposibile, făcându-i pe fiecare persoană fără putere. A învăța să împărtășești sentimentul de rănire, mai degrabă decât să îl distrugi, este esențială în promovarea înțelegerii și empatiei.

  1. Iertarea

      Într-o relație intimă, partenerii vor acționa din când în când în moduri care sunt dăunătoare. Dacă aceste acte nu sunt sau nu pot fi iertate, se stabilește o stare de resentiment care erodează relația. Mai multe întrebări sunt utile pentru a facilita iertarea. Iertarea nu se obține prin scuze simple, ci se realizează printr-o înțelegere a sinelui și a celuilalt. În primul rând, persoana care a săvârșit actul vătămător ar trebui să se întrebe pe sine însuși despre motivațiile personale. Această auto-investigare este cu atât mai importantă atunci când rănirea celuilalt face parte dintr-un tipar. În al doilea rând, partenerii trebuie să parcurgă întreg procesul de iertare, astfel încât persoana care a fost rănită trebuie validată pentru că s-a simțit rănită, iar partenerul care a rănit trebuie să fie înțeles în termeni de motivații sau intenții. Intenția ar trebui să fie în cele din urmă aceea de a nu dori să-l rănești pe celălalt.

      O notă finală despre intimitate are de-a face cu modul în care cuplurile conceptualizează apropierea. Multe cupluri echivalează pur și simplu intimitatea cu apropierea fizică. O tehnică care ajută la clarificarea acestei așteptări este de a le cere să deseneze două cercuri pentru a arăta apropierea, fiecare cerc reprezentând propriul sine. Partenerilor li se spune să deseneze două cercuri reprezentând modul în care se văd acum și două cercuri reprezentând modul în care ar trebui să fie în mod ideal. Cercurile pot fi apoi folosite pentru a facilita o discuție în care să li se arate că intimitatea este un echilibru între apropiere și distanță și că cuplurile trebuie să negocieze aceste două idei într-un mod practic.

 

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
WhatsApp
Email

Articole

Trimite un mesaj

Suna acum!
Adresa