Loialitățile familiale invizibile și inconștiente

Făcându-vă genosociograma, vă veți pune întrebări în legătură cu loialitățile voastre familiale, veți deschide ”marele registru de socoteli” în care sunt consemnate datoriile și meritele, veți arunca o lumină asupra tiparului de dreptate pe care îl practică familia voastră, veți vedea care sunt modelele voastre familiale și cine le întruchipează.

Acest ”mare registru” este unic. El privește în mod specific familia voastră. Ea este cea care, într-adevăr, a elaborat toate regulile pe care le cuprinde. Este, deci, esențial să se știe aici care bunică, unchi sau străbunic a creat aceste reguli, în ce context și pe ce cale au fost transmise de-a lungul timpulului.

Psihiatrul american de origine maghiară Iván Böszörmenyi-Nagy (1920-2007) este cel care a creat conceptul de ”loialitate familială”. Există lucruri pe care le faceți așa, fără să gândiți, doar pentru că acestea se fac în familia voastră de generații, dar pe care, în străfundul vostru, nu aveți până la urmă nici un chef să le faceți? Nu vă gândiți la ele, dar vă sunt o povară, pentru că ceea ce faceți nu are nici un sens pentru voi.

 

Reguli familiale

Patru întrebări simple, dar cruciale pe care să vi le puneți:

  1. Care sunt regulile în familie?
  2. Cine le elaborează? Cine a făcut legea?
  3. Cine face cunoscute regulile?
  4. Cine le transmite?

Gândiți-vă la acest lucru. Cine făcea legea? Cine hotăra, de exemplu ce studii trebuia să urmăm? Nu este ușor să descoperi ceea ce tu însuți ai chef să faci și nu e ușor să acționezi în ALT fel decât cel care reglementează de zeci de ani comportamentul familiei voastre…

Majoritatea oamenilor acționează după cum au fost învățați, alții exact pe dos. În primul caz, chiar dacă acest fapt nu ne place, NIMIC NU SE SCHIMBĂ, modelul familial este reprodus identic, nu ne emancipăm.

Dar ce se întâmplă dacă eu fac contrariul a ceea ce au făcut părinții mei, care au făcut ei înșiși contrariul a ceea ce făcuseră propriii părinți? Ei bine, mă pomenesc că fac același lucru pe care îl făceau bunicii mei! Și nici în acest caz nimic nu se schimbă. Crezând că mă eliberez de părinții mei opunându-mă lor, am creat cu ei, pur și simplu, o legătură de opoziție.

Interesul nostru, al fiecăruia, este acela de a găsi un răspuns care să ne fie specific, personal, și nu unul identic sau opus. Identicul sau opusul nu înseamnă libertate. Libertatea, care îți permite tăierea cordonului ombilical și în consecință să fii adult, este cea a propriei alegeri.

”Exerciții practice de psihogenealogie – Anne Ancelin Schutzenberger”

 

Facebook
Twitter
LinkedIn
Pinterest
WhatsApp
Email

Articole

Trimite un mesaj

Suna acum!
Adresa